CRITICILOR MEI…

– pamflet caragialistic, sau manifest proletar în contra gândirii bolșevice –

(adaptare pentru cretinoizi)

Scriam deunăzi… și n-am să mă opresc…
Cât timp sunt câte unii care se trezesc
Să hulească, aruncând cu piatra chiar către acei
Care nu gândesc asemeni și-ntocmai precum ei.
Că sunt și pe-acilea oareșce confrați
Care, la o-adică, se dau cam ofuscați
Că le-am rănit orgoliul – recte creștinesc,
Deși,-n a mea gândire, ei știu că nu greșesc!
Dar, asemeni popilor, care, în trecut,
Îi omorau pe-aceia ce i-au combătut,
Tot astfel și astăzi aceeași piatră se ridică
Țintind spre conștiiță, întocmai ca o-alică.
Și-ți vine-atunci în sine să te-ntrebi subit:
Oare-această lume chiar să fi-nnebunit?!…
Oare să gândească singură nu poate?!…
Chiar tre’ să existe un zeu întru toate?!…
Dar, confrații mei, vă spun de pe acum:
Pentru-un răstignit nu mă-ntorc din drum,
Nici lecție deschisă nu m-apuc să fac
Despre niște chestii care îmi displac…
Şi nici să îi educ pe-anumiți cretini –
Iude ce se dau fecioare făr’ de vini.
Dar vă-ntreb atât: chiar vreți argumente?!
Știința le deține pe cele mai competente!
Și pen’ că biserica așa te-ndoctrinează
Să-i ucizi pe-aceia ce nu o venerează,
Vă constrâng, smerit, stimabili confrați:
Vă simțiți mai bine în rolul de jurați?!…
Prin credința voastră vă credeți superiori?!…
Sau de zeii voștri sunteți prea temători?!…
De vă considerați orgoliul de mine umilit
Prin călimara nedreptății mânjit și tăvălit
De ce n-aveți singuri curajul în față să ieșiți
Să știe lumea toată când, cum și ce gândiți?!…
Au, bag sama, vă e bine, și-atuncea stați pitiți
Și bucurați-vă de statutul de… îndobitociți!
Dar să n-aveți nesimțitul tupeu cretin de-a ridica,
Neghiobi clevertitori, voi primii, piatra-asupra mea
Uitați-vă-n oglindă – priviți adânc în voi
Și scuturați-vă în suflet de crime și noroi…
Dar m-opresc aici… deja m-am săturat
Ca astfel de tâmpenii să le tot combat,
Așa cum ideile,-mi pare, nu pot să coexiste
Alături de ideologii de tip marxist-leniniste!
Gândirea-mi se prea poate ca să fi deranjat,
Dar postarea-aceasta ce reguli a-ncălcat?!…
Cu ce-am greșit eu, oare, să fiu blasfemiat?!…
Să fie, dară, ”erezia”-mi cea care-a supărat?!…

Epilog:
Iar dacă dreptul la opinie doare, dragii mei,
Și deranjează-al dracu’ să ai propriile-ți idei…
Vă spun de pe acuma… așa că luați-mi seama:
Eu nu cred în al vostru dumnezeu, eu cred în MAMA!

15.10.2012