GELOZIE

Gelos Dumnezeu e pe mine
Că te-am creat nestatornic de blând
Din patimi curate şi vine
Purtate pe aripi de gând…

Geloşi sunt şi-Arhanghelii toţi,
Şi-armatele negre din foc,
Mai frumoasă eşti, chiar, de socoţi,
Şi Iadul şi Raiul – la un loc…

Geloasă-i o-ntreagă-omenire,
Gelos e şi vântul din sud,
Geloşi sunt şi zeii, din fire,
Mă vadă la sânul tău crud…

Gelos am să fiu – tot pe mine,
Căci liber ţi-am dat la desfrâu,
Şi n-am putut a mă păzi de tine,
Când m-ai vrăjit, într-o seară, la râu…

Când fructul cărnos şi tomnatic
Amăgitor, mi-ai împins, a-l servi,
M-am prăvălit nesătul şi sălbatic
Aroma-ţi de-absint spre-a o ştii…

Şi-alintă-mi tu nopţile toate,
Vrăjeşte-mă,-apoi, până-n zori,
Şi arată-mi că iubirea mai poate
Să nască din ciuline, iar flori…

Căci hâdă e lumea şi ştearsă,
Iar ura din plin i-o simţim,
Dar noi facem cale întoarsă
Şi gelozia-i, nebuni, o ferim.

(bunului meu prieten, A.C.)
10.05.2013

photo by Andreea.Petrea™