REMEMBER (nostalgia trecutului)

O mare iubire’am avut
Şi o singură fată’am iubit,
Mi’a dat tot ce i’am cerut,
Şi’apoi m’a părăsit.

Cu ea griji nu aveam deloc,
Şi viaţa mergea, parcă, strună;
Dar brusc, am suferit un şoc:
Într’o zi plecat’a făr’ să spună.

Aş vrea ca ea să ştie’acum
Că am iubit’o cu adevărat. Umil,
aş vrea s’o pot întoarce’n drum,
Aş mai vrea să fiu, din nou, copil.

Atunci când o zăresc cu altul,
Şi inima şi ochii îmi zvâcnesc;
Aş vrea să fiu din nou puştiul
Care’i spune: te iubesc!

Aş vrea din suflet s’o pot uita…
Dar amintirea ei nu mă lasă,
Aş vrea să n’o mai pot vedea,
Să’i pot spune că nu’mi pasă.

Dar Timpul a trecut ca vântul
Şi totul este’acum Trecut…
Aş da pe loc întreg Pământul
Să fiu, iar, ca la’nceput.

Cu dragostea ei mă încearcă –
Lupt să o uit, dar e prea greu –
Şi totul este’un vis, parcă…
O voi iubi … mereu!

Dar ’geaba plâng, căci nu mai are rost,
Voi merge înainte, ignorând nostalgia…
V’aţi dat, desigur, seama, că Ea a fost
Iubita mea: COPILĂRIA!

06.05.1997