Pe-alei pustii azi cruda Toamnă
Sădeşte-n urmă-i vânt turbat,
Dar sufletul, de-un veac, se pare,
Iubirii sfinte-i închinat.
Şi le-aşterne-n drum covoare
De frunze moarte, arămii,
Tristeţea,-n tălpile lor goale,
S-o poată-n foşnet a simţi.
Sub stele rozele-şi îngână
Ruga tristă şi fierbinte…
Pe când în jurul lor, copacii,
Plâng amar, fără cuvinte.
Doar Luna-n noapte îndrăzneşte
Din lacul lin a le zâmbi,
Când Soarele-i lipsit de vlagă
În zori, măcar, a-i încălzi.
Şi-mbrăţişaţi, pe-aceeaşi bancă,
În parcul rece încă stau…
Îi ninge-n suflet hâda Toamnă…
Dar EI… doi bani nu dau!
09.09.2013
Cenaclul ROMANTICII (Migdale Marius) 
Si stau la fel ca-n poza veche
Cu drag si dor inlantuiti.
Doar ca acum a lor poveste
E-n amintiri .. si astept sa vi
Sunt instantanee gandurile ce mi le exprim… 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt Superbe!!! 🙂
Cine ești… de nu-i secret
Ești o Floare sau Femee?
Pe ce tărâmuri de poveste
Ai crescut tu, OrhiDee?!…
🙂
ApreciazăApreciază
Sunt o fata fermecata
In floare frumoasa transformata.
Regina noptii pot deveni,
Cuvinte magice de-mi vei sopti.
🙂
ApreciazăApreciază
De soptit eu ti-as sopti
Regina noptii tu sa-mi fii,
Dar ma tem ca sunt si eu
Doar un biet Broscoi, nu Zmeu!
🙂
ApreciazăApreciază