Cândva-mi spunea Iubirea:
„De azi, nebune, am plecat,
Îți iau și dragostea cu mine
Și tot ce ea ți-a însemnat,
Și-acum în prag de Toamnă
Desculț, pe-alei, te voi lăsa,
Și-n zorii grelei neputințe
De nicio stea nu-mi va păsa,
Mă duc cu dorul tău în lume,
Departe,-n cele patru zări,
Să-nduri, în lacrimile surde,
Singurătatea-ți, peste mări.”
Nu reuşesc defel nici astăzi
S-o înţeleg ce-avea de spus…
Știu doar că-n urma ei, o stea,
Plângând, în suflet mi-a apus…
Aşa mi-a spus cândva Iubirea:
„De astăzi singur tu vei fi!”
Şi secole de-atunci trecut-au
De când tot curg prin poezii…
03.11.2013
Cenaclul ROMANTICII (Migdale Marius) 