IARNA PROLETARĂ

În zori, când am ieșit din casă,
Sub tălpi, omătu-mi scârțâia,
Și-am chicotit ușor, a nostalgie:
”Frumos! E ca-n copilăria mea!”

Copacii-și pleacă ninsa creangă,
Împodobiți de-un dalb imaculat,
Părând – în nebunia vremii,
Giganți, din basmul de-altădat’.

Dar mai coléa o Albă ca Zăpada,
E-acum maro ca… nu spui ce…
Și-așa de roșie-i, precum e focul,
De parcă-i un carnet de… U.T.C.!

Însă din groapa de la colțul străzii
Proletarist, Dorelul îmi zâmbea…
Mi-am amintit ce dulce-i socialismul
Din comunistă, Țărișoara mea!

12.12.2013