SĂRUT-MÂNA ȚIE, MAMĂ

Sărut-mâna Ție, Mamă dragă,
Îți spun eu, fiul tău pribeag,
În timp ce ochii tăi mă-ndeamnă
Să-ți trec, iar, al casei prag.

Ca să-ți împart vechea colindă
De departe am venit,
Să-ți urez, Femeie sfântă,
Un Crăciun prea-fericit.

Iar tu să mă poftești la masă,
Din bucate-ți a gusta,
Ah, ce dor mi-era, Mămucă,
Să mănânc din mâna ta.

Să-mi miroasă-ntreaga seară
A cozonac și brad curat,
Asta-i noaptea-n care Domnul
Chip de Om și-a arătat.

În casă-i cald, și-mi este bine,
Și focu-ți arde în priviri,
Dor mi-a fost, și-mi este încă,
Să îți depăn amintiri…

Să-nchinăm o vreme-ntreagă
Povestindu-ne-amândoi
Câte-n stele și în Lună-s toate,
De prin vremuri de apoi.

Și să-mi dai, Măicuță dragă,
Mâna – ca să ți-o sărut,
Să-ți adorm în brațe,-n noaptea
Când Iisus s’a fi născut!

23.12.2013
photo by Andreea.Petrea™

ROMANȚĂ DE IARNĂ (Azi totu-i nins)

Azi totu-i nins în jurul meu
Și albă-i toată valea,
Spre tine, draga mea, acum,
Troian, îmi este calea.

Aș vrea să pot răzbate, iar,
Crivățul năprasnic,
Așa cum bradu-i șade brav
Vântului năvalnic.

Și mă pornesc în zori la drum
Pe-un ger fără de milă,
Vreau, în noapte, să mă scald
În ochii tăi, copilă.

Și-ajung spre seară la conac,
În poarta casei tale,
Mi-ar fi plăcut să mă aștepți
Și să îmi ieși în cale,

Să-mi sari de gât, să mă cuprinzi
Cu brațele-amândouă,
Să-mi spui că ți-am lipsit precum
Ierbii, bobul alb de rouă.

Și-ajuns pe prispă, lângă geam,
Mi-arunc un ochi în casă,
În vatră-un foc – pictând văpăi,
Bucate – aburind pe masă…

Dar niciun pas n-apuc să fac,
Și ușa se deschide…
Țintit, pe mine,-acolo-n prag,
Fiorul mă cuprinde…

Căci te asamăn cu-acei îngeri
Vestind iubirea în trecut,
Și răni adânci, de aripi frânte,
Lasă-mă-ți să le sărut…

Și-mi pari o zână prea-frumoasă,
Și stele-n părul tău sclipesc,
O viață dă-mi –- din noaptea asta,
Domnița mea, să te iubesc!

Și dacă zeii-ar vrea să mă alunge,
Rătăcitor prin iarna cruntă,
De-oriunde-aș fi, am să mă-ntorc
La tine,-n Noaptea Sfântă!

23.12.2013