CE CURVĂ E IUBIREA…

Ce mult mi-a luat, femeie,
La tine să renunț,
Și crima ce-ai comis-o,
Să pot să o denunț…

Ce greu mi-a fost, femeie,
Atunci când m-ai zdrobit,
Să îmi refac din cioburi
Sufletul batjocorit…

Cât mi-a fost dat femeie
Să-ndur al tău supliciu
Purtând pe umeri îndoiala
Unui atât de dulce sacrificiu.

Şi-ai râs când pentru tine
Lui Eros i-am luptat…
O fi el zeu în ceruri,
Dar eu sunt doar Bărbat!

Şi m-am decis, femeie,
De astăzi să pun punct
Lăsând trecutu-n urmă
Şi chipul tău defunct…

Căci, ce mai e, femeie,
Iubirea-ţi pe pământ,
Decât un iad în trepte
Spre suflet și spre gând…

Doar de-aia tu, femeie,
Din om ai fost creată –
Să-i fii şi Rai şi Tartar
În viaţa-i blestemată…

Şi-am să reneg toţi zeii,
Şi orice dumnezeu,
Pângărind hâda-ţi iubire
Ajuns-acum la apogeu…

Şi suflete, tu cela care
Iubirea astăzi ţi-o doreşti,
Încearc-a sta o clipă
Să judeci şi să gândeşti,

Și-ai să-nţelegi, nebune,
Când s-a fi stins scânteia,
Ce curvă e iubirea…
Și-așișderea… Femeia!

17.05.2013