BOHEMĂ

Mai lasă-mi, lume, fericirea,
De-a scrie versuri până mor
Căci n-am ştiut să cer iubirea
Deşi i-am plâns, amar, de dor.

Şi voi cânta iubirea până când
Îmi vor seca şi ochi, şi nori,
Cu-acelaşi zâmbet fad plecând
Lăsând în urma-mi alţi actori.

Şi-am să renunţ, dar, într-o zi,
Să joc, defunct, ’vechitul rol,
Şi-am să îmi vând din fantezii
La birt, pe-un amărât de pol…

Şi s-or afla-ntre ei, poate, câţiva,
S-asculte, muţi, la ce-am de spus,
Şi s-o găsi vreunul ca să-mi dea
Un pol, pentru ce-am fost, în plus.

Căci am iubit nespus la viaţa mea
Curat, cinstit, făr’ de cusur…
Şi din aédul care-am fost cândva
Rămas-am doar un trubadur.

18.05.2013