CRÂMPEIE DE VISARE

Încă mai zbor peste vremuri apuse, ca şi când
Aş vrea să te desprind din poemele tribale
Atât de reci ţi-s paşii ce-mi stăruie în gând
Asemeni străjii cruciate a ruinelor medievale.

Şi ‘geaba te caut printre nori, în visele mele,
Sau în dorinţe ce-mi curg nebune prin vene…
Demult, prea-iubito, te-am exilat dintre stele
Pe tărâmuri învechite cu zmei şi cosânzene.

Dar mă trezesc în simfonia plină de suspine,
Mai însetat ca oricând de noapte şi vise…
Şi-n cântecul albastru şi mut al Lunii pline
Regăsesc poemele nebunilor de tine – scrise…

07.09.2013