SĂRUTUL

Ce e iubirea?! E un etern plictis
De-o-mbătătoare şi pură fericire
E nestatornicul şi-amăgitorul vis
Din care nu-ţi doreşti dezmeticire.

E cântecul sublim ce-ades răsună
Din simfonia dulce-a greierilor trişti,
Într-un amurg de foc ce stă s-apună
În suflete păgâne – de-anticrişti.

E mângâierea blândă-a ploii-n iarbă,
Şi un miros de tei, ce l-ai cules la sâni,
E-acelaşi sânge gros ce stă să-mi fiarbă
În zori, cu fiecare zumzet ce-l îngâni.

Şi-n nopţi gândindu-mă la tine –
Chinuitoare roze făr’ de spini –
Mă rog la cer să fii cea care vine
Cumplitul dor tu să-mi alini.

Iar dacă-ntr-adevăr este credinţă,
Şi-n altă viaţă ne-am fi cunoscut,
Mă jur pe zei de n-a fi cu putinţă
Să-mi fi rămas datoare… c-un sărut!

10.09.2013