MATEMATICA IUBIRII

Învață-mă să te iubesc așa cum știu că vrei,
Nectar să-ți fiu – turnat, în cupa de cristal,
Când pe satinul violet te pierzi în ochii mei,
Topindu-ne-ntre perne, ca într-un joc tribal.

Dar cu ce parabolă subtilă, în aceste situații,
Pot extrage-o rădăcină amplă dintr-un vers?!
Căci eu aș merge mai departe, cu alte ecuații,
Sfidând și rima la pătrat – restantă-n univers!

Și-aș mai emite,-n gând – în alb – o teoremă,
Având la bază-un épos din páthosu’-ancestral,
Și aș mai pune lacrimi și dor într-o problemă,
Și-aș rezolva pe loc uitarea într-un mod banal.

Apoi, în simfonia necântată a greierilor triști,
În noaptea-n care nuferi din lac sărută Luna,
În paradoxuri și-axiome din nou să îmi exiști,
Postulând, pasional, iubirea, pentru totdeauna!

Învață-mă să-ți fiu dorință, și să te-ating ușor,
Când norii țes stropi gingași de rouă peste noi;
Cu un buchet de mângâieri spre tine să cobor,
Și-n Matematica Iubirii să ne-mpărțim la Doi!

24.03.2014