CRÂMPEIE DE SINGURĂTATE

În visul meu, iubito, deși sunt încă treaz,
Mi-ai încrustat durerea în suflet și pe chip,
Și mi-ai pictat tristețea în lacrimi pe obraz,
Așa cum marea croșetează valuri în nisip.

Și cu fiecare stea, se stinge înc-un Soare,
Iar cu fiecare noapte, mai moare înc-o zi,
Dar rolul tău – aceeași sublimă nepăsare,
Căci în piesa ta se joacă aceleași fantezii.

Și dacă pașii-ți soarta abia îi mai îndrumă
Din când în când pe strada sufletului meu,
Odată cu cortina, nefast iubirea se consumă,
Adio, dară, zeie, de azi sunt propriu-mi zeu!

29.03.2014