RETORICA DURERII

De ce nu-i Timpul reversibil?
De ce Trecutu-i amintire?
De s-ar întoarce înapoi
Din el mi-aş reclădi o fericire.

De ce Trecutul e plin de amintiri,
Iar Amintirile sunt poezii nedefinite –
Sălbatici trandafiri ce-nchid în ei
Priviri de gânduri pustiite…

Încă-mi răsare-n amurg, printre stele,
Un chip izvorât din zorii primăverii;
Ajunge să te chem, şi imaginea-ţi dispare
Tăinuită adânc în umbrele tăcerii,

Când ai răsărit în grădina sufletului meu
Am crezut că eşti o dulce binecuvântare…
E prea târziu pentru regrete…
Mă-ntreb: acest blestem devorator
Cât va mai ţine, oare?!…

22.02.2000