RĂZBOI CURTENITOR

Cândva ţi-am declarat război
Şi-am ridicat, trufaş, armate,
Să cotropesc, spre fala mea,
Şi ochi, şi gură-ţi – toate…

Şi-n neştiinţa mea de copilandru
Corole am uitat să-ţi creionez,
Gândind că-i mai uşoară lupta –
Când eu voiam, în fapt, să te curtez.

Dar tu mi-ai dejucat atacul
Lăsând iatacu-ţi ne-ncuiat,
Şi-n mreje-ţi, cu o sărutare,
De tine,-n noapte, m-ai legat.

Şi m-ai ţintit preţ de o viaţă
La pieptu-ţi plin de trandafiri
Certându-mă cu o petală
Şi chinuindu-mă cu amintiri,

Din vremea când era război
Şi ne purtam ca doi vrăjmaşi…
Dar astăzi nici nu mă omori,
Nici viaţa-n pace nu mi-o laşi…

Şi ăsta îmi va fi blestemul
Corole – eu – să-ţi creionez,
Blamându-mă că mi-a fost teamă,
Şi ţi-am luptat, în loc să te curtez!

07.03.2013