DEFUNCTIBILĂ

Mi-e silă şi de versuri,
Mi-e scârbă şi de rime,
Mi-e greaţă de poeme –
Scrieri ce se vor sublime.

De azi am să vă las pe voi
Să scoateţi versul din etui,
Căci eu voi agăţa, nefast,
Şi lira-mi, şi peniţa-n cui.

Căci nu mai am nici mare,
Nici Lună, Sori, sau ploi,
Şi nu mai am nici stele
Să le-mpart, prostesc, la doi.

Nici nori împrăştiaţi aiurea
De vreun curcubeu senin,
Zâmbind, alene, printre valuri,
În alb suav şi-n bleu-marin.

Şi cum sa mai cântăm amorul?
Ca nişte bravi nătângi damnaţi?
Apusă-i vremea când iubirea
Năştea, prin târguri, cruciaţi.

Căci a fost o vreme-n care
Nebuni mureau pentru amor,
Dar cavalerii,-azi, din păcate,
Nu fac deliciul Doamnelor.

De azi îmi voi ucide Muza
Şi-n cripta vremii-o voi damna,
Lăsându-vă pe voi să-i duceţi
Pe mai departe-această osana!

Apoi, într-un fatidic suicid,
Mă voi închide-n cerul azuriu
Lăsându-i mării-averea mea…
De azi, eu nu am să mai scriu.

25.03.2013