CĂLĂUL

De-ai fi avut bunăvoinţă
Poate-ar fi fost un basm frumos…
Sau, poate nu…
Un lucru, însă, este cert:
Nu vom ştii niciodată cum ar fi fost,
DACĂ am fi fost…
Dar tu cu siguranţă vei spune:
”Nu-ţi aminteşti?! Am fost!!!”
Oh, nu! NOI nici măcar n-am existat.
Au fost doar nişte umbre…
A fost umbra mea
Căutând, înfrigurată, să găsească umbra ta…
Au fost doar nişte umbre
Rătăcite-n noaptea îngheţată –
Două umbre pătimaşe ce-au vrut să fie una…
Dar tu în zori te-ai răzvrătit…
Le-ai prigonit… alungându-le din Rai…
Şi peste veacuri te întorci?!…
Mă chemi?!… Te-aud strigându-mi numele?!…
În zadar, Femeie… nu mai sunt…
Tu m-ai ucis cu privirea ta de ghiaţă
Şi cu inima-ţi de piatră,
Mi-ai ucis speranţa, şi visul, şi amorul…
Tu, mi-ai ucis… şi umbra.

16.12.2001